Judecata dintre Hristos şi Europa

Cum s-ar putea nuni Vechiul Legământ cu o denumire din zilele noastre? Acesta este protocolul judecăţii dintre Dumnezeu şi un popor, poporul ce a fost ales. Prorocii arată lămurit cum Domnul se judecă cu poporul lui Israil (Isa. 3:13-14; Mih. 6:2; Mal. 3:5). În vremurile noastre, s-au publicat Protocoalele secrete ale aşa-zişilor Înţelepţi ai Sionului, care cuprind planul evreilor de a supune întreaga lume. În aceste protocoale nu se găseşte Dumnezeu, nu este vreun cuvânt prorocesc, nu este vreun le¬gământ, nimic din cele sfinte cereşti; într-un cuvânt, nu poartă pecetea cerurilor. Este, aşadar, un document sec, jurnalistic. Aceste protocoale evreieşti moderne au cam o sută de pagini, dar protocoalele judecăţii lui Dumnezeu cu poporul Evreiesc, de-a lungul a mii de ani, au aproape o mie de pagini. Acele vechi protocoale, acel Vechi Legământ, sunt citite de fiecare dintre noi cu două simţăminte adânci. Întâiul simţământ este admiraţia faţă de credincioşia şi îndelunga-răbdare a lui Dumezeu, iar al doilea simţământ este ruşinea pentru necredincioşia unui popor ales de Domnul, Binefăcătorul lui, necredincioşie ce poate fi asemuită numai cu adulterul; ruşinea pentru îndărătnicia împotriva lui Dumnezeu, ce poate fi explicată doar prin răutatea diavolească; ruşinea pentru neascultarea de Dumnezeu, ce nu s-a întâlnit vreodată la catâri şi la alte dobitoace de povară faţă de stăpânul şi hrănitorul lor.

Noi, însă, în veacul al XX-lea, nu suntem în Vechiul, ci în Noul Legământ.

Care e deosebirea? Una uriaşă. În Vechiul Legământ, Dumnezeu a vorbit cu oamenii prin proroci şi îngeri, iar în Noul Legământ El vorbeşte ca un om întrupat, personal şi nemijlocit. Ce vom spune, aşadar, pentru cei dintre noi, care, fiind în lumina Noului Legământ, fug în întunericul egiptean cu aceeaşi cerbicie evreiască din vremea Vechiului Legământ, caută să se judece cu Dumnezeu? Am putea spune doar că Creştinii care se judecă cu Dumnezeu, care se leapădă de Hristos, care se arată ticăloşi şi neascultători faţă de Dumnezeu cel întrupat, sunt de departe mai smintiţi şi mai păcătoşi decât evreii Vechiului Legământ, care nu voiau să asculte de Îngerii, Prorocii şi Drepţii lui Dumnezeu. Căci aceia s-au arătat necruţători faţă de slugile Stăpânului, iar aceştia s-au arătat necruţători faţă de însuşi Stăpânul.

Dacă ar fi să dăm un nume pe potrivă istoriei ultimelor trei veacuri, al XVIII-lea, al XIX-lea şi al XX-lea, nu s-ar putea găsi nume mai potrivit decât „Protocolul judecăţii dintre Europa şi Hristos”, căci în ultimele trei sute de ani nu s-a întâmplat nimic în Europa care să nu aibă legătură strânsă cu Hristos Dumnezeu.

La judecata dintre Hristos şi Europa, acestea se întâmplă cu adevărat:

Hristos spune Europei că este botezată în numele Lui şi că trebuie să-i rămână credincioasă Lui şi Evangheliei Sale. La acestea, Europa învinuită răspunde:

 Toate credinţele sunt la fel. Aceasta ne-au spus-o enciclopediştii francezi. Iar nimeni nu poate fi silit să creadă în vreuna dintr-însele. Europa tolerează religiile ca pe nişte superstiţii populare din pricina intereselor ei imperialiste, dar ea însăşi nu ţine de nici o credinţă. Când îşi va împlini ţelurile politice, atunci se va descotorosi îndată de acele superstiţii populare.

La acestea, Hristos întreabă cu tristeţe:

 Cum puteţi voi, oamenii, să trăiţi doar după interese politice, adică materiale, cu lăcomie animalică pentru hrana trupească? Eu am vrut să vă fac dumnezei şi fii de Dumnezeu, iar voi vă zoriţi şi vă îngrămădiţi ca să vă asemănaţi cu dobitoacele de povară. La acestea, Europa răspunde:

 Tu eşti învechit. În locul Evangheliei Tale, noi am descoperit zoologia şi biologia. Acum ştim că nu suntem urmaşii Tăi şi ai Tatălui Tău ceresc, ci ai urangutanilor şi gorilelor - ai maimuţelor. Noi acum ne desăvârşim spre a fi dumnezei. Căci nu recunoaştem alţi dumnezei afară de noi.

La acestea, Hristos răspunde:

 Sunteţi mai încăpăţânaţi decât vechii evrei. Eu v-am ridicat din întunericul barbariei la lumina cea cerească, iar voi vreţi iarăşi în beznă, precum bivolul în noroi. Eu mi-am dat sângele pentru voi. Mi-am arătat dragostea către voi, când toţi îngerii au întors la o parte capul, neputând îndura duhoarea voastră de iad. Aşadar, când voi eraţi în întuneric şi-n duhoare, numai Eu am fost de partea voastră, pentru a vă lumina şi cură¬ţi. Nu-mi fiţi, dar, acum necredincioşi, căci iarăşi vă veţi întoarce în acel întuneric şi-ntr-acea duhoare de nesuferit.

La acestea, Europa glăsuieşte dispreţuitor:

 Pleacă de la noi. Nu te cunoaştem. Noi păstrăm filosofia ellină şi cultura romană. Vrem libertate. Avem universităţi. Ştiinţa este steaua noastră călăuzitoare. Deviza noastră este: "Libertate, egalitate, fraterni¬tate". Raţiunea noastră este Dumnezeul dumnezeilor. Tu eşti Asiatic. Ne lepădăm de Tine. Eşti doar o legendă veche a bunicilor noştri.

La acestea, Hristos răspunde cu lacrimi În ochi:

 Atunci voi pleca, dar veţi vedea. Aţi părăsit calea lui Dumnezeu şi aţi urmat calea satanei. Binecuvântarea şi fericirea s-au luat de la voi. În mâna Mea este viaţa voastră şi moartea voastră, căci M-am dat să fiu răstignit pentru voi. Totuşi, nu Eu vă voi pedepsi, ci păcatele voastre şi lepădarea voastră de Mine, Mântuitorul vostru. Eu am arătat dragostea Tatălui către toţi oamenii şi am vrut, prin dragoste, pe toţi să vă mântuiesc.

La acestea, Europa răspunde:

 Care dragoste? Ura bărbătească şi sănătoasă Împotriva tuturor celor ce nu sunt cu noi, acesta este programul nostru. Dragostea Ta e doar un basm. În locul acestui basm, noi am pus naţionalismul, internaţionalis¬mul, etatismul, progresismul, evoluţionismul, scientismul şi culturaliza¬rea. În acestea este mântuirea noastră, iar Tu, pleacă de la noi!

Fraţii mei, cearta în vremurile noastre s-a sfârşit. Hristos a plecat din Eu¬ropa precum odinioară din Gadara, la dorinţa gadarenilor. Dar după ce El s-a îndepărtat, a venit războiul, nenorocirea, groaza, năruirea, nimicirea. S-a întors în Europa barbarismul precreştin avar, hun, longobard, african, de o sută de ori mai cumplit. Hristos şi-a luat Crucea şi harul Său, şi s-a înde¬părtat. A rămas întunericul şi duhoarea. Iar voi, alegeţi acum cu cine vreţi să fiţi: cu Europa întunecoasă şi rău-mirositoare, ori cu Hristos. Amin. (Prin fereastra temniţei, Predania, Bucureşti, 2007, p. 125-17).