.Biserica Ortodoxa Română, supusă din ce în ce mai des moravurilor ecumeniste, a suferit recent o nouă umilinţă: în data de 25 mai 2008, mitropolitul Banatului Nicolae Corneanu, în faţa 2500 de persoane, s-a împărtăşit cu ereticii greco-catolici, încălcând flagrant canoanele şi rânduielile Bisericii. Precum se ştie, Sfintele Canoane opresc rugăciunea în comun cu schismaticii şi ereticii (Can. 10, 11, 45, 47, 65 Apostolice; Can. 6, 9, 32, 33, 34 Laodiceea; Can. 9 al Sf. Timotei al Alexandriei). Canonul 45 Apostolic porunceşte: „Episcopul sau Preotul sau Diaconul care numai s-ar ruga cu ereticii să se afurisească şi dacă l-ar primi să slujească ca preot să se caterisească”. La tâlcuirea Can. 4 al Sfinţilor Apostoli, Sfântul Nicodim Aghioritul scrie: „Latinii sunt eretici şi nu au nici Botez, nici Preoţie şi, dacă vreun preot nu botează pe cei ce se întorc la Ortodoxie, se afuriseşte. Căci cum este cu putinţă ca cel ce nu este botezat după credinţa drept slăvitoare a primi venirea, darul şi hirotonia Sfântului Duh?” Acest adevăr, lipsa tainelor în obştile ereticilor, biserica îl mărturisea încă din primele veacuri. Sfântul Vasile cel Mare (+380), în Epistola I Canonică, spune: „Începutul separării a fost schisma, iar prin această despărţire ei (schismaticii, ereticii, n.n.)nu mai au harul Sfântului Duh care nu li se mai dă din momentul despărţirii lor. La începuturi, înainte de despărţire, aceştia aveau harul preoţiei şi, prin punerea mâinilor, transmiteau acest har sfinţitor, iar după schismă au devenit laici, încât nu mai au puterea harului nici pentru a boteza, nici pentru a hirotoni; cei rupţi de Biserică au devenit astfel incapabili de a transmite şi altora harul Sfântului Duh”. Sfântul Ioan Gură de Aur spune şi el: „Nu te amăgească pe tine o, ascultătorule, adunările ereticilor, că au botez, dar nu luminare, ei se botează cu trupul, iar cu sufletul nu se luminează”. În epistola cea către Nichita, Sfântul Leon, papă al Romei, arată lămurit: „Nici un eretic nu dă sfinţenia prin (aşa zisele, n.n.) taine”. Iar Sfântul Ambrozie, în cuvântul pentru cei ce se catehizează, întăreşte: „Botezul celor rău cinstitori de Dumnezeu nu sfinţeşte”. În lumina acestor învăţături înţelegem că bisericile, cultele şi confesiunile contemporane sunt lipsite de Sfintele Taine ale lui Hristos. Excepţie nu face nici biserica romano-catolică ori greco-catolică. „Romano-catolicismul şi alte câteva secte consideră că au taine, dar eu vă spun că adevăratele Sfinte Taine, în sensul în care le-a întemeiat Hristos, sunt de găsit doar în Biserica Ortodoxă. Cât despre cei care, folosind denumirea de taină, încearcă să profite cât pot de ea, este o chestiune între sufletul lor şi Dumnezeu şi orice va voi Dumnezeu să-i facă acelui om este treaba Lui” (Cuviosul Părinte Seraphim Rose). Despre Sfântul Paisie de la Neamţ (+1794) se ştie că nu considera valid nu doar botezul catolic, ci nici pe cel ortodox săvârşit în formă catolică, adică prin stropire, după cum se săvârşeşte şi astăzi în Ardeal. Unul din ucenicii săi preciza: „Iar preacuviosul asupra tuturor celor ce veneau de sub stăpânirea papii, săvârşea această mare Taină a Botezului, fără de nici o împiedicare sau îndoire, ca fiind de mare nevoie pentru mântuirea omului”. Într-o scrisoare către Patriarhul Grigorie al V-lea, Sfântul Nicodim Aghioritul recomanda ca un anume monah, din Transilvania, numit de sfânt nemonah, având botezul latinilor, să fie botezat „cu botezul Bisericii noastre de Răsărit”. Îndeobşte, înşişi creştinii de rând din Ardeal, siliţi la uniaţie de împărăteasa Maria Tereza iar apoi de Franz Iosif, odată cu celelalte taine ale catolicilor, nu acceptau nici botezul, căci, precum mărturisesc cronicile, copiii şi-i botezau prin femeile bătrâne (ortodoxe, n.n.)”. Precizând că „nu la tot omul şi la tot ereticul a dat Hristos putere să lege şi să dezlege păcatele lumii sau să boteze”. Părintele Cleopa (1998) arată că botezul catolic nu numai că nu e valid, ci, mai rău, e vătămător: „Care trece la catolici trebuie să primească botezul papistaş. Se face catolic dar îşi pierde sufletul”.
Potrivit celor arătate, mitropolitul Banatului trebuia întâi să-i boteze pe ereticii greco-catolici, apoi, cu încuviinţarea Sinodului, să-i hirotonească. Numai în felul acesta, trecându-i la Ortodoxie, se putea sluji împreună fără a încălca Sfintele Canoane. Sfântul Ambrozie al Mediolanului precizează: „Erezia […] nu are preoţi de la Dumnezeu”. În acelaşi sens, mitropolitul Hierotheos Vlahos arată că „papistaşii nu au preoţie, nici taine”, fiindcă „papa cu toţi clericii Vaticanului nu sunt urmaşi ai Apostolilor şi nu au predania şi succesiunea apostolică”… „şi pentru că în afara Bisericii nu există Taine, pentru aceasta clericii papistaşilor şi însuşi papa, pentru noi, ortodocşii, nu au preoţie”. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse din diaspora, întrunindu-se la Vancouver – Canada, în august 1983, a dat anatemei pe toţi (inclusiv „ortodocşi”) cei care „nu deosebesc Preoţia şi Tainele Bisericii de cele ale ereticilor şi spun că Botezul şi euharistia ereticilor sunt eficace pentru mântuire…” Ca atare, nu au nici Sfântă Liturghie, nici Sfântă Împărtăşanie, acestea constituind simple ritualuri lipsite de har, neputând oferi viaţă veşnică. Sfântul Iustin Popovici (+1979) spune: „Ereziile nu sunt Biserică şi nici nu pot fi Biserică. Pentru aceea în ele nici pot exista Sfinte Taine, şi mai cu seamă Taina Împărtăşaniei, această Taină a Tainelor”. Într-o conferinţă, Părintele Nicolae Tănase de la Valea Plopului menţiona că, deşi unii spun că Trupul şi Sângele Domnului sunt prezente în toate liturghiile, chiar şi în cele ce nu seamănă a Liturghie, aceasta e doar confuzie, cu care nu trebuie să fim de acord. Precizând că în Biserică, pâinea şi vinul se transformă în Sfânta Împărtăşanie doar prin chemarea şi pogorârea Sfântului Duh, act care lipseşte cu desăvârşire din mesa catolică, Sfântul Ambrozie de la Optina (+1891) conchide: „Astfel cel înţelegător singur să înţeleagă despre euharistia latină”.
Deci, dacă „tainele” ereticilor nu sunt adevăratul Trup şi Sânge ale lui Hristos, ci doar pâine şi vin, creştinul ortodox, împărtăşindu-se din acelea, nu se foloseşte duhovniceşte, ci, dimpotrivă, păcătuieşte. Înţeleptul Solomon spune: „Depărtaţi-vă de apă străină şi din fântână străină să nu beţi” (Pilde 5, 15, 16). Sfântul Apostol Pavel opreşte împărtăşirea cu ereticii, arătând: „Căci, dacă cineva te-ar vedea pe tine, care ai cunoştinţă, şezând la masă în templul idolilor, oare conştiinţa lui, slab fiind el, nu se va întări să mănânce din cele jertfite idolilor? Şi va pieri întru cunoştinţa ta cel slab, fratele tău, pentru care a murit Hristos! Şi aşa păcătuind împotriva fraţilor şi lovind conştiinţa lor slabă, păcătuiţi faţă de Hristos!” (I Cor. 8, 10-12). Sfântul Ioan Gură de Aur condamnă pe cei ce se împărtăşesc cu ereticii: „Ascultaţi toţi cei ce mâncaţi împreună cu ereticii: Vrăjmaşi ai Domnului sunteţi”. Sfântul Ioan Damaschin (+739) avertizează: „Să ne păzim din toate puterile noastre şi să nu primim împărtăşanie de la eretici, nici să le-o dăm acestora, ca să nu ne facem părtaşi relelor lor credinţe şi pentru a nu fi osândiţi împreună cu ei”. Sfântul Teodor Studitul (+826), cu privire la vătămătoarea împărtăşanie a rău credincioşilor, precizează: „A primi împărtăşanie de la un eretic sau de la unul care o strică dinaintea unui dumnezeu străin te apropie de diavolul! […] Atunci când dumnezeiasca pâine a ortodocşilor este împărtăşită, credincioşii devin un trup; în acelaşi chip, împărtăşania eretică împlineşte acelaşi lucru, în cazul celor care se împărtăşesc de ea, făcându-i pe aceştia un trup care este împotriva lui Hristos. Mai mult, împărtăşania de la eretici nu este simplă pâine, ci otravă care vatămă trupul, întunecând şi înnegrind sufletul”. Întrebat fiind pentru ce nu este în comuniune, pentru ce nu se împărtăşeşte cu cei ce propovăduiesc eresul, Sfântul Maxim Mărturisitorul (+662) a răspuns: „Chiar dacă toată lumea ar începe să se împărtăşească, eu nu pot să mă împărtăşesc, pentru că ştiu că Duhul Sfânt, prin Apostolul Pavel, a dat anatemei chiar pe îngeri dacă ar fi propovăduit într-alt chip, aducând ceva nou în credinţă. Voiesc mai bine a muri, decât să-mi tulbur conştiinţa mea, greşind cu ceva înaintea dreptei credinţe”.
Sfântul Marcu Eugenicul, Mitropolitul Efesului, cel ce s-a împotrivit uniunii de la Ferarra-Florenţa, a refuzat cu desăvârşire participarea la slujbele în comun şi cu atât mai mult coliturghisirea cu catolicii. Văzând că mai marii Bisericii slujesc şi se împărtăşesc cu latinii, se adresa poporului, îndemnând: „Fugiţi de ei, fraţilor, ca şi de împărtăşirea cu ei!”
RSS 2.0