Filozofii perfide şi sperjure
Pun peste lume semn primejdios
Şi-n murdăria slovelor obscure
Se-ascunde antihristul odios!
’
Cu ucigaşe pietre se înalţă
Biserici de-ntuneric în văzduh
Când e smintită lumea în povaţă,
Cum poţi descoperi Adevăratul Duh?
’
Priviţi în idolatrele capcane
Al răzvrătirii semn nesăţios,
Cum se adună oştile duşmane
Să întineze Slava lui Hristos!
’
Moscheea lui Omar desparte
În două Ceasul sorocit,
Înscris pe veci în Sf’ânta Carte
Şi de milenii proorocit!
’
De-atâtea ori această vreme
O pune diavolul la încercări,
Cu patimi ancestrale şi blesteme,
Cu-arginţii tragicei trădări!
’
De mila noastră plâng străbunii
Şi îngerii în Cer mâhniţi,
Dar tot mai mult hulesc nebunii
Şi-i ponegresc pe Sfinţii Răstigniţi!
’
Puţină turmă mai veghează
Credinţa care a rămas!
Au nu vedeţi cum lumea delirează?
Nu auziţi al Judecăţii Glas?