.PS Ipolit este episcop de Hust şi Vinogradov, din Biserica Ortodoxă a Ucrainei din Patriarhia Moscovei. Este episcop în Transcarpatia, Maramureşul de Nord, mai bine zis a fost, pentru că, la puţină vreme după dialogul nostru, Prea Sfinţia Sa a primit subit un act de pensionare şi s-a retras într-o mânăstire. Este unul dintre puţinii ierarhi ai zilelor noastre care au curajul să vorbească deschis împotriva ecumenismului, globalizării, microcipurilor şi codurilor de bare şi secularizării vieţii creştine. Prea Sfinţia sa a încheiat simpozionul de la Chişinău cu tema “Problemele globalizării” şi cuvântul său a părut o continuare a mărturiei date de Sf. Ioan Maximovici despre sfârşitul lumii.
Prea Sfinţia voastră care consideraţi că sunt principalele probleme ale creştinilor din ziua de astăzi?
Principalele probleme ale ortodocşilor zilelor de astăzi şi reţinem! vorbim doar de ortodocşi, întrucât ei sunt continuatorii tradiţiei pe care o avem de la sfinţii apostoli. Din 1054 creştinii din partea occidentală, din motive politice, s-au despărţit de biserica lui Hristos. Avem o credinţă ortodoxă care înseamnă dreaptă şi măritoare. Faptul că credinţa noastră este mântuitoare ne-o arată minunile pe care noi le mărturisim şi le vedem în curtea bisericii noastre: Sfânta lumină de la Ierusalim din ajunul Paştelui, icoanele făcătoare de minuni de lacrimi şi de sânge şi de mir, moaştele neputrezitoare ale celor bineplăcuţi lui Dumnezeu şi încă multe alte minuni pe care nouă ni le face Dumnezeu ca să ne întărească pe noi în sfânta noastră credinţă mântuitoare. Cea mai gravă problemă cu care ne confruntăm este faptul că deşi în interiorul curţii bisericii noastre totul pare să fie frumos, după semnele externe e frumos, dar duhul adevarat al ortodoxiei slăbeşte. Spusele Sfântului Lavrentie al Cernigovului privind faptul că cupolele vor fi aurite iar sufletele vor fi întunecate se referă tocmai la vremurile noastre. Şi ateismul veacului al XX-lea a contribuit la slăbirea duhului ortodoxiei. Am moştenit acest ateism al secolului XX, comunismul, totalitarismul şi astăzi avem oameni care cred numai în cuvinte fără să se întrebe ce se află dincolo de cuvinte. Duşmanii ortodoxiei se folosesc de această ignoranţă duhovnicească a oamenilor. Fenomenele care contribuie cel mai mult astăzi la slăbirea duhului ortodoxiei sunt ecumenismul şi globalizarea. Încă din 1948, la consiliul panortodox de la Moscova ecumenismul a fost condamnat ca erezie.
Unii consideră că respectiva condamnare s-a datorat tendinţei comuniştilor de a se separa de Occident. În ce măsură astfel de afirmaţie este justificată sau nu?
Aceasta afirmaţie este nejustificată. Deoarece după încheierea victorioasă a celui de-al doilea război mondial s-a produs o revigorare a spiritului ortodoxiei în întreg spaţiul Uniunii Sovietice de atunci. La acea consfătuire a participat şi unul dintre marii ierarhi ai vremurilor de atunci, care acum este canonizat. Este vorba despre Sfântul ierarh Luca Voino Iaseneţki, episcop de Crimeea.
Iar episcopul Serafim Sobolev care a participat la consfătuire e făcător de minuni.
Da este un sfânt al bisericii locale din Bulgaria. Dimpotrivă, în 1961, sub presiunea comuniştilor, biserica noastră a intrat într-un consiliu mondial al bisericilor sub această organizare numită ecumenistă.
Deci, se poate ca trecerea sub tăcere a discuţiilor de la Moscova din 1948 să se datoreze faptului că s-a încercat ascunderea mărturiilor ortodoxe pe motiv că ar fi susţinute de comunişti? Pentru că se ştiu foarte puţine în celelalte secte apărute atunci şi se consideră că Rusia comunistă a căutat să sufoce ortodoxia. S-o sufoce, rupând-o de catolici şi de protestanţi.
Din câte ştiu ideologia comunismului este dintru început vicleană şi făţarnică. Dat fiind că ei au început să construiască societatea lor pornind de la năzuinţele scrise în Biblie, dar urmând o cale antibliblică. Comuniştii au declarat pentru societatea lor că ei vor să o construiască astfel încât fiecare să muncească cât poate şi să consume cât are nevoie. Iar acesta este un precept din primele secole ale creştinismului. De aceea în perioada aceea se făcea această glumă. La întrebarea ce este comunismul, spuneam că aceasta este ca linia orizontului. Nu ştii de unde iese, nu ştii unde se termină. Şi acest lucru s-a adeverit la începutul anilor ‘90 când o superputere cum era Uniunea Sovietică s-a destrămat fără nici un fel de împuşcătură. Aceasta arată că Uniunea Sovietică era construită pe nisip. Oricât de frumoasă poate să fie o construcţie făcută din nisip, atunci când apare apa se năruieşte îndată. Comuniştii şi-au făcut treaba lor rea şi în această lucrare a răului, ei au dezrădăcinat din inima oamenilor credinţa. Comuniştii erau o unealtă a acelor forţe internaţionale masonice anticreştine. Acum sunt nişte forţe antihristice care tind spre dominaţia mondială şi se folosesc de alte unelte. Ei cultivă duhul dezbinărilor. Asta se doreşte a fi partea cea exterioară. În ceea ce priveşte partea lăuntrică, ei creează globalizarea ca să şteargă toate deosebirile naţionale. Aceste instrumente, precum codul de identificare personală, sunt atribuite tuturor oamenilor indiferent de apartenenţa lor naţională. Prin aceasta se doreşte ştergerea acestor deosebiri şi punerea aceleiaşi feţe a globalizării. Părtaşii globalizării, care impun aceste coduri de identitate personală, caută să justifice acest lucru prin nevoile unei fiscalităţi mai exacte. Iar noi ne punem o întrebare: ce legătură au cu acest cod fiscal pruncii nou născuţi sau bătrânii care sunt scutiţi de toate plăţile sau călugării? Aceste categorii de persoane nu au nici o relaţie cu sistemul fiscal. De aici tragem concluzia că aceste coduri de identificare personală nu au nici o legătura cu sistemul fiscal. Atunci, ce scop urmăresc prin atribuirea codurilor personale? La această întrebare răspunde Sfânta Scriptură. Scriptura spune că vor veni vremuri când oamenilor li se vor impune numărul numelui antihristului.
Cât de departe sunt aceste vremuri?
Noi suntem în aceste vremuri. Părintele meu duhovnicesc, a cărui rugăciune o mai ţin, Arhimandritul Chiril Pavlov, mi-a spus mie că pentru început o să fie codul, apoi paşaportul şi apoi pecetea antihristului. În zadar părtaşii globalizării spun că aceasta nu este încă pecetea antihristului. Degeaba se amăgesc cu aceasta. Pentru că cei care nu vor rezista la această primă treaptă a încercării, codul, cum vor rezista la treapta a doua sau a treia, adică pecetea? În legătură strânsă cu globalizarea este şi acest fenomen ecumenismul. Deoarece esenţa duhovnicească a celor două fenomene este aceeaşi. Ambele fenomene au drept ţintă distrugerea ortodoxiei. Globalismul caută să ne amăgească, să se ascundă în spatele unei comodităţi tehnice a vieţii noastre pentru dezvoltarea economică. Totodată, de dragul acestor scopuri, globalizarea îl lipseşte pe om de numele primit la botez. Globalismul distruge personalitatea omului. Dat fiindcă statul este format din personalităţi îi distruge personalităţile şi nimiceşte şi statul. În afară de asta cataclismele naturale pe care le vedem, ale căror martori suntem reprezintă şi ele urmările globalizării. Căci această nebunească batjocorire a naturii o istoveşte, o epuizează. Globalizarea are o atitudine de profitor faţă de natură. Iar natura este dată nouă să vedem creaţia lui Dumnezeu, să o putem cunoaşte Aceasta folosire întru nebunie a naturii o nimiceşte şi cu ea nimiceşte viaţa însăşi. Globalizarea este un fenomen anticreştin, antiortodox.
Cum se pot apăra creştinii câtă vreme există chiar ierarhi care susţin globalizarea şi oamenii sunt dezorientaţi?
Capul bisericii nu sunt ierarhii, ci Hristos.
Da, dar oamenii ţin îndrumările pe care le primesc de la ierarhi, neauzind glasul lui Hristos.
Într-adevăr, ierarhii ar trebui să asculte glasul lui Hristos şi să-L transmită preoţilor şi mirenilor. Deoarece episcopul este întâistătătorul bisericii, adică este primul care poate să răspundă în faţa lui Hristos pentru biserică. Deoarece biserica pe pământ este o biserică luptătoare cu fiecare suflet împotriva puterilor diavoleşti. Satana luptă contra lui Dumnezeu, iar câmpul de luptă este inima omului. Deci ne aflăm într-o permanentă stare de război duhovnicesc, exact ce spunea Domnul că lumea zace în rău. Venind către noi ortodocşii, Mântuitorul spune că în această lume veţi fi într-o scârbă permanentă. Şi Mântuitorul ne mai spune “Îndrăzniţi căci Eu am biruit lumea!” şi “Eu sunt cu voi până la sfârşitul lumii”. De aceea fiecare drept credincios trebuie să ştie, să conştientizeze foarte bine că Hristos se află nu undeva dincolo de noi, ci in inima fiecăruia. Deci fiecare dintre noi trebuie să depună efortul acesta să deschidă uşile sufletului prin care să poată intra Hristos.
Învăţătura este simplă dar, practic, te afli în situaţii de cumpănă în care greu o scoţi la capăt. De exemplu, sunt preoţi puşi de către episcopii lor să slujească cu preoţii catolici.
Pentru început trebuie să fim conştienţi de faptul că globaliştii apelează la forţe oculte. Pentru că ei luptă împotriva lui Dumnezeu trebuie să ştim că o fac numai pe căi oculte, nu pot să o facă altfel. Bunăoară în Rusia există cazuri când ierarhii îi opresc de la slujire pe preoţii care refuză să ia aceste coduri de identitate personală sau să ia paşapoartele care au introdus în ele microcipurile. Aceste opriri de la slujire sunt anticanoniceşti, nu au nici o valoare.
Deci preoţii respectivi pot sluji?
Pot. Deoarece arhiereii care fac asemenea fărădelegi încalcă două legi. Nu există nici un canon în care să spună că, pentru nesupunerea faţă de legile omeneşti, ale statului, să fie cineva oprit de la slujire. Şi dacă ei totuşi fac această oprire înseamnă că intervin în politica statului, ceea ce este oprit de canoane. Asemenea opriri nu au nici o semnificaţie canonică, bisericească sau duhovnicească.
RSS 2.0