.(N. n. - Dacă cumva i-aţi recunoscut din descrierea lui Papini pe acei jalnici oficianţi sanitari şi felceri analişti, care o tot fac pe "doctorii sociali" de şaptesprezece ani, în special pe la «irealitatea tv» sau «coaja problemei», diag¬nosticând tot soiul de presupuse sau reale boli ale poporului român - fără a oferi cumva vreun leac - dar uitând să se trateze pe ei înşişi de cea mai grea boală, trufia unită cu necredinţa, înseamnă că textul de faţă îşi va fi atins scopul! Oare de ce Împăratul Vieţii, atât de milostiv şi îndelung răbdător cu cei săraci, oropsiţi, părăsiţi, bolnavi sau chiar demonizaţi, a fost şi este atât de sever şi aspru numai cu cărturarii şi fariseii? Nu cumva, tocmai pentru că păcatul «neguţătorilor de vorbe», al «cămătarilor legii», al «samsarilor adevărului» este cu mult mai greu şi mai mare, ba chiar strigător la Cer? «Osânda acelei zile nu i-a nimicit; cu fiecare seminţie roiesc sub nume noi, dar pe faţa lor este înfierată pe veci, neştearsă oriunde s-ar naşte şi-ar porunci» acea dumnezeiască sentinţă: «Vai vouă, cărturar¬ilor şi fariseilor făţarnici!». Ţara poate nu ne-au vândut-o, dar am fost obligaţi s-o transformăm într-o provincie de graniţă a unui imperiu desacralizat, în care fariseii logoreici şi-au luat doctoratul în statul degeaba şi masteratul în despicatul euro-firului din studio, iar sărmanii contribuabili au ajuns să plătească bir până şi pe euro-vorbăritul lor interminabil şi steril, dar foarte bine retribuit!).
Vai de voi, Scribi fi Farisei făţarnici
"Păcatele lor se pot strânge în unul singur; dar acesta este cel mai otrăvitor dintre toate, cel mai de neiertat. Păcatul împotriva Duhului. Jignirea adevărului, trădarea adevărului şi a duhului; nimicirea singurelor avuţii curate pe care le are lumea. Hoţii fură bunurile pieritoare, ucigaşii omoară trupul muritor, ibovnicele pângăresc carnea hărăzită să putrezească. Ci făţarnicii murdăresc cuvintele absolutului, fură făgăduinţele veşniciei, ucid sufletele. În ei totul este prefăcătorie: haina şi vorba, învăţătura şi fapta. Cuvântul e negat de fapte, lăuntrul nu se potriveşte cu învelişul, ascunsa porcărie dezminte şi mânjeşte orice râvnă a lor. Făţarnici, deoarece grămădesc poveri grele pe spinarea oamenilor şi apoi nu vor să le urnească cu un singur deget.. Făţarnici, deoarece se acoperă cu mantii horbotite şi cu paftale, ca să-i ploconească lumea pe la răspântii şi să-i ia drept învăţător, pe câtă vreme au ascuns cheia cunoaşterii şi au zăvorât porţile împărăţiei cereşti; nici ei intra-vor într-însa, dar nici pe alţii nu-i vor lăsa să intre. Făţarnici, deoarece se-nchină ceasuri întregi în văzul oamenilor, iar pe urmă-şi însuşesc casele vădanelor şi trag foloase pe spatele celor slabi şi obidiţi. Făţarnici, deoarece şterg şi spală pe dinafară blidul şi cupa, iar pe dinăuntru-s plini de tâlhărie şi de pofte. Făţarnici, deoarece se uită la bagatelele riturilor şi ale purificărilor, dar puţin le pasă de celelalte: strecoară musculiţa şi înghit cămila. Făţarnici, deoarece prăznuiesc cele mai mărunte porunci, dar n-ascultă de singura ce are rost: plătesc cu sfinţenie zeciuiala mentei, siminocului, a leuşteanului şi a mărarului, dar n-au în ei duhul dreptăţii, duhul milei, duhul credinţei. Făţarnici, deoarece înalţă monumente proorocilor şi împodobesc mormintele străvechilor slăviţi, dar îi hulesc în vremea lor şi se pregătesc să-i omoare pe prooroci: „Şerpi, năpârci veninoase, cum veţi putea scăpa oare de osândă şi de foc? Iată, vă trimit prooroci, înţelepţi şi scribi; pe unii dintre ei îi veţi omorî; pe alţii îi veţi bate cu bicele prin sinagogile voastre şi-i veţi schingiui din cetate-n cetate, până ce vă va împroşca tot sângele nevinovat vărsat pe pământ, de la sângele dreptului Abel până la sângele lui Zaharia, pe care l-aţi răpus între templu şi altar”.
Primit-au moştenirea lui Cain. Sunt coborâtorii, nepoţii lui Cain. Gâtuitorii fraţilor, călăii Sfinţilor, răstignitorii Proorocilor. Ca şi pe Cain, Dumnezeu i-a înfierat cu un semn pe frunte - tainicul semn al nemuririi. Nu pot fi ucişi, deoarece mâinile lor trebuie să ucidă. Fratricidul cel fugar a fost scăpat de-acel semn şi scăpaţi fi-vor de-a lungul veacurilor Fariseii ucigaşi, deoarece Dumnezeu vrea să se slujească de ei pentru înaltele fapte ale Dreptăţii Sale ce pare în ochii celor mici sminteală şi nebunie. Un veşnic ucaz, neştiut de cei mai mulţi, îi ameninţă cu moartea, cu cea mai cruntă moarte, pe cei ce se iau după Dumnezeu. Ci omul de rând n-ar putea ucide un Sfânt, nici chiar un păcătos, crisalidă minunată de sfinţenie viitoare. Iar Sfântul n-ar mai fi Sfânt de-ar curma viaţa celuilalt Sfânt, a singurului frate pe care i l-a dat Părintele lor. Atunci a fost zămislit, pentru toate veacurile şi noroadele, neamul fără moarte al Fariseilor. Din cei ce n-au fost niciodată neştiutori ca pruncii, dar nu cunosc totuşi calea mântuirii; din cei ce nu sunt păcătoşi în faţa cărnii, ci, din tălpi şi până-n creştet, sunt întruchiparea celui mai urâcios păcat; din cei ce ar voi să pară sfinţi (N.n. - Sau măcar „creştini practicanţi” sau «cetăţeni onorabili» - Sic!) şi-i urăsc pe sfinţii adevăraţi. Acestora le-a dat Dumnezeu, scule potrivite pentru o cumplită şi trebuitoare vărsare de sânge, menirea de călăi ai celor fără de prihană. Credincioşi chemării lor, cu neputinţă de rănit ca şi locuitorii iadului, înfieraţi la fel lui Cain, nemuritori ca făţărnicia şi cruzimea, au supravieţuit pieirii tuturor împărăţiilor şi nimicirilor. Cu chipuri diferite, cu alte straie, cu orânduiri şi pricini schimbate, au împânzit lumea, buni de prăsilă şi stăruitori, până în zilele noastre. Iar când n-au putut să omoare cu piroanele şi focul, cu securea şi cuţitul, au mânuit cu nebănuită dibăcie graiul şi pana ... (N.n. - Dar nu atât de dibaci ca să nu se observe pedanteria, duplicitatea, făţărnicia,viclenia şi sterilitatea expozeurilor lor interminabile - Sic!). Fariseii, cei ce stăteau în faţa lui Iisus şi toţi cei ce coboară din ei în linie dreaptă se ascund bucuros în umbra morţilor, ca să-şi plămădească otrava. Reci ca pielea şerpilor şi ca piatra mormintelor, nici focul soarelui, nici focul iubirii nici focul iadului nu va fi în stare, veac de veacuri, să-i încălzească. Toate cuvintele le cunosc: afară de Cuvântul Vieţii.
«Vai vouă, Scribi şi Farisei făţarnici, că sunteţi ca mormintele (albe, smălţuite cu flori, pline pe dinăuntru de putregai înciumat) ce nu se văd, şi cine pune piciorul pe voi nu ştie nimic». Singurul care ştia era Mântuitorul Iisus (N. n. - Şi doar cu darul Său, toţi cei înviaţi lăuntric de El!) - şi din această pricină nu va rămâne mai mult de două zile în mormântul pe care s-au apucat să i-L sape ... „.
Toleranţi cu intolerabilul
Unul dintre aceşti vicleni farisei şi neo-gnostici ai momentului, "cavaler" al apocalipsului mediatic, deghizat într-un mare şi euro-jovial tolerant al momentului, tolerând orice înafara Adevărului veşnic, «recomandă» - cu un aer emfatic şi artificial doct - înlocuirea discursului Ortodoxiei, prea radical în opinia sa strâmtă, de data aceasta brusc intolerantă faţă de Sfânta Predanie, cu nişte «centre multiculturale de studiere a creştinismului, islamismului sau iudaismului»! Cu alte cuvinte, acest banal sofist cere, insinuant ca orice ispititor vulgar, ocolit de Idee şi refuzat de Cuvânt, înlocuirea vieţii autentic hristocentrice cu orice altceva, înafara acestei vieţuiri creştineşti străvechi, pentru a deveni toleranţi cu intolerabilul şi intoleranţi sau nepăsători faţă de Adevărul mântuirii noastre! Respectivul amăgit şi amăgitor a scris silitor şi o cărticică despre îngeri, în care citează pentru credibilitate din Sfinţii Părinţi, deşi cu excepţia demonului său inspirator nu a zărit sau simţit în viaţa lui un înger real al lui Dumnezeu şi, pe acest drum pierzător, nici nu-l va întâlni decât la Înfricoşata Judecată ... Îl sfătuim însă sincer, să se uite atent în oglindă; va înţelege cu un efort cognitiv mediu de ce nu-l ascultă nici măcar un singur creştin luminat: pe chipul său - realmente urâţit de patima părerii de sine - este înscris semnul fatidic al fariseului şcolit, dar şi rătăcit în labirintul legendelor hasidice!
Nu cumva el, "tolerantul", i-ar "recomanda" şi unui chirurg cu experienţă certă în domeniu să fie mai puţin radical cu o tumoră dezvoltată în organismul său hipernutrit, şi care ar trebui extirpată în întregime pentru a-i salva viaţa? Sau poate chiar Mântuitorului Hristos i-ar fi "sugerat" în sinedriu, dacă ar fi trăit în vremea aceea, să fie mai puţin radical în Predica Sa de pe munte, pentru ca oamenii să-şi târască zilele tot după litera moartă a legii vechi şi să nu fie înfiaţi de Dumnezeu prin Har, pentru a vieţui în duhul care înviază?
RSS 2.0