.Preasfinţiţi Episcopi, poziţia Bisericii Ortodoxe faţă de eretici - toţi cei care nu sunt ortodocşi - a fost stabilită o dată pentru totdeauna de către Sfinţii Apostoli şi Sfinţii Părinţi, adică de tradiţia inspirată de Duhul Sfânt, unică şi nestrămutată. În temeiul acestei hotărâri, ortodocşilor le este interzis să participe la orişice rugăciuni sau slujbe religioase comune, alături de eretici. Căci ce însoţire are dreptatea cu fărădelegea? Sau ce împărtăşire are lumina cu întunericul? Şi ce învoire este între Hristos şi Veliar sau ce parte are un credincios cu un necredincios? (II Cor. 6: 14-15).
După Canonul Apostolic 45: ,,Episcopul sau presbiterul sau diaconul, dacă numai s-a rugat cu ereticii, să se afurisească. Iar dacă le-a permis acestora să săvârşească ceva ca c1erici (să săvârşească cele sfinte) să se caterisească (să fie excomunicat)". Acest canon sfânt lăsat de sfinţii Apostoli nu arată concret care rugăciune anume sau slujire este interzisă, ci, în mod categoric, interzice orice rugăciune în comun cu ereticii, chiar şi cea particulară ("să se roage la un loc cu ereticii"). Iar la slujbele ecumeniste, oare nu sunt îngăduite fapte mult mai semeţe? Canonul 32 al Sinodului din Laodiceea consemnează: ,,Nu se cuvine a primi binecuvântările ereticilor, care mai mult sunt absurdităţi decât binecuvântări". Iar la aceste adunări şi slujbe ecumenice, oare ereticii nu binecuvântează? Episcopii roma¬no-catolici, preoţii lor, pastorii protestanţi - sunt chiar şi femei.
Aceste canoane ale Sfinţilor Apostoli şi Părinţi sunt valabile şi astăzi, nu numai în vechime: ele rămân fără îndoială obligatorii pentru noi toţi, creştinii ortodocşi de astăzi. Ele, de asemenea, ne determină poziţia noastră în raport cu romano-catolicii şi protes¬tanţii. (Despre Ortodoxie şi ecumenism, referat publicat în revista „Ortodoxos Tipos”, 1 iun 1975, apud Stareţii despre vremurile din urmă, Mânăstirea Petru Vodă, 2007, p. 460).
RSS 2.0