."Ştiinţa despre moralitate nu se deosebeşte cu nimic de chimie, ca ştiinţă. Omul nu poate înţelege până ce nu o experimentează. Nici ştiinţa despre moralitate omul nu o poate înţelege fără exerciţiu. De aceea este mai bine de a învăţa puţin despre moralitate şi numaidecât ştiinţa câştigată să fie exercitată în practică, decât a învăţa pe dinafară toată ştiinţa despre moralitate şi a amâna practicarea, chiar şi începutul ei. A înţelege pe deplin morala creştină o poate face numai cel care trăieşte cu adevărat creştineşte (N. n. – A trăi creştineşte înseamnă a împlini din iubire poruncile Mântuitorului Hristos, în duh şi adevăr, în orice loc, în orice timp şi în orice împrejurări!). Precum este pământul faţă de hartă, tot aşa este înţe1egerea creştină a lumii faţă de filosofia de cabinet. Câteodată harta, într-adevăr, apare colorată şi pare a fi mai frumoasă decât pământu1; însă nici chiar harta cea mai frumoasă nu izvorăşte apa şi nici nu face să crească grâul ... " (Sfântul Nicolae Velimirovici)
Obs. - S-a făcut şi se face o publicitate deşănţată. unui ecumenism facil, prin care Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, Sfânta Predanie, ierurgiile ortodoxe, postul luminat, rugăciunile smerite, vieţuirea hristocentrică, gândirea filocalică autentică şi comuniunea harică reală cu lungul lanţ de aur al Sfinţilor să fie înlocuite cu un jalnic spectacol interreligios, în care se vorbeşte mult despre „iluminare” şi „lumina hristică”, printre bâţâieli energumeniste şi sunete guturale „înfrăţite”, dar din care este alungat însuşi Mântuitorul Hristos, Care a respins categoric, în termeni neechivoci, fariseismul, ritualismul, formalismul, oportunismul şi duplicitarismul, gnosticismul şi tezismul…
În lumina adevărurilor de credinţă creştin-ortodoxă, respingem şi noi semidoctismul interreligios, ecumenismul facil şi afirmaţiile aberante ale unui arhiereu ultraecumenist (cu o mină şi un limbaj de agent de influenţă, dirijat din umbra lojilor sau chiar înregimentat pe acolo), care susţinea, de curând, nici mai mult, nici mai puţin, că orice credincios non-ecumenist nu poate fi teolog! În mod evident, pro-ecumenistul cu pricina i-a hulit în acest mod nesocotit şi iresponsabil pe toţi Sfinţii Părinţi care au trăit adevărata ecumenicitate, în duh şi adevăr, dar au respins, definitiv şi irevocabil, orice formă de ecumenism facil! Mai mult încă: Sfinţii Părinţi întruniţi la al VII-lea Sfânt Sinod Ecumenic au dat o anatemă veşnică asupra tuturor celor care fac „inovaţii sau adăugiri pe lângă învăţătura formulată de pururea pomeniţii Părinţi ai Bisericii!”.
Va trebui să-i reamintim arhiereului cu pricina că „orice creştin care se roagă curat este teolog”, iar „cel ce grăieşte înafara celor poruncite de Dumnezeu” ne este nouă, talpa şi prostimea ţării, „ca un lup îmbrăcat în piele de oaie, care strică şi nimiceşte oile” (Sfântul Ignatie Teoforul)
Contrazis temeinic de către adevăraţii creştini cu fapta, orgoliosul şi ecumenicosul arhiereu, aflat în plină emisiune prozelitistă, se răstea cât putea că "este provocată şi atacată Biserica" (ameninţând, într-un limbaj laic, suburban că va pleca din emisiune!). Nici pomeneală de vreo provocare: Biserica, maica spirituală a neamului nostru, nu este provocată şi atacată decât de necredincioşi, rău credincioşi şi lupii îmbrăcaţi în piele de oaie, strecuraţi în mijlocul ei, prin simonie, erezie, viclenie şi trădare, precum au făcut Iuda şi toţi cei ca el...
Zadarnic se chinuiesc ecumeniştii de conjunctură să-şi pilească şi şlefuiască euro-dinţii heterodocşi, subţiindu-şi vocea, năravul de fiară din fire nu are lecuire, vădindu-i ori de câte ori vin în bătătura creştinilor. Şi deşi, toţi creştinii cu fapta se roagă sincer pentru sufletele lor bolnave, nu le poate nimeni garanta că rugăciunile acestea stăruitoare nu ar strânge din belşug cărbuni încinşi deasupra capului lor înfierbântat de slavă deşartă şi facil euro-ecumenism!
E ca şi cum un doctor competent şi moral, care ar opera, obligat de rigorile profesiei sale, printre alţi pacienţi, criminali, piromani, hoţi sau violatori în serie, ar începe şi el să ucidă, incendieze, fure şi violeze, sau măcar să propovăduiască faptele antisociale respective, în numele „drepturilor omului la toate viciile”. Ei bine, Sfinţii Părinţi îi operează duhovniceşte pe cei rătăciţi de peste două milenii, îndemnându-ne şi pe noi să facem la fel, dar nu ne îngăduie să ne amestecăm din punct de vedere spiritual şi moral cu cei care-şi prezintă viciile drept virtuţi! E dreptul nostru de oi cuvântătoare, păstorite numai de Mântuitorul Iisus Hristos, Păstorul cel Bun, să respingem ferm şi tranşant amestecul cu cei care vin deghizaţi în mieluţi ecumenişti, pentru a ne propovădui o altă evanghelie, denumită frivol şi ridicol „charta ecumenica” (N. n. - Oare de ce rimează atât de sugestiv charta cu harta, ghici, amăgire evidentă, ce-i?). Noi, talpa şi prostimea ţării, nu vrem unitate cu necredincioşii sau rău credincioşii, ci doar comuniune harică vie cu cei de aceeaşi credinţă străbună sau care se întorc sincer la singura credinţă dreptslăvitoare.
Aşa cum nimeni dintre cei sănătoşi în gândire nu gustă dintr-o mâncare care împrăştie deja o duhoare persistentă, tot aşa nici un om cu discernământul spiritual intact nu primeşte o învăţătură străină de Duhul Ortodoxiei în care lupii „pacifişti” le vorbesc mieilor „feroci” de pretutindeni despre „iluminare”, „iubire şi „înfrăţire”, puţind îngrozitor a minciună, mercantilism, iezuitism şi fariseism ...
RSS 2.0