.
Se află în mare lucrare asupra minţii omului contemporan mijloacele audio-vizuale, care sunt de manipulare şi dominare a conştiinţelor, la care se adaugă mijloacele tehnice de control şi supraveghere, cardurile de tot felul, buletinele şi paşapoartele electronice, telefoanele mobile, microcipurile. Se urmăreşte nu numai controlul administrativ şi de localizare, ci şi controlul mental al tuturor oamenilor.
- Acceptarea acestora este o formă de apostazie. Când ai acceptat un buletin electronic cu numele introdus în codul de bare, ai acceptat lepădarea, părăsirea lui Hristos în favoarea Satanei. Acesta este punctul final. Dar se va ajunge şi aicea, pentru că pregătirile s-au făcut, unele etape intermediare au fost deja parcurse, buletinele de carton plastifiat există, marea masă a oamenilor va crede că nu e nici o deosebire când pe buletinul de carton va apărea o bandă care ascunde toate datele personale. Semnezi pentru el şi îţi introduci numele în numărul Fiarei. Aceasta este o mare problemă, pe care eu o tratez foarte simplu: nu-l primesc din motive de conştiinţă, chiar dacă voi avea de suferit. Să-i pună trei de 7 sau trei de 8, în loc de trei de 6, şi atunci îl primesc. Au pus 666 acolo, pentru că este simbolul Antihristului, e clar. Acesta e semnul că s-a întemeiat o altă împărăţie. Nu-L dau pe Hristos pentru nimic în lume. Sunt dispus să dau totul pentru Hristos, dar pe El nu îl schimb pe nimic. Nu-L dau! Am libertatea asta? Dacă am această libertate, atunci să-mi fie respectată. Ar fi foarte frumos ca România să intre în Uniunea Europeană cu valorile Ortodoxiei proclamate de pe acoperişuri. Acesta sunt! Mă vreţi aşa, bine. Dacă nu, n-am nevoie de Uniunea voastră. Dar unde sunt oamenii care să strige asta? Unde sunt parlamentarii creştini ortodocşi? Unde sunt românii care gândesc ortodox şi româneşte? Că ortodox şi român sunt două noţiuni care se contopesc. Îi incomodează Ortodoxia? Atunci, la revedere! Pentru că nu ne uneşte nimic cu ei, deci nu avem ce căuta în Uniune. Aşa ar trebui să intre vertical românii în Uniunea Europeană. Dar ce să mai discutăm despre asta? Uniunea Europeană îţi impune absolut totul. Drepturile omului sunt impuse ca să înlocuiască ordinea divină. O ordine lumească şi diavolească în locul ordinei divine. În Constituţia europeană nu au acceptat nici măcar cuvântul creştin, nicidecum numele lui Dumnezeu. De aici rezultă că aceasta este o împărăţie fără de Hristos. Dacă este o împărăţie străină de Hristos şi post-creştină, atunci eu nu am nimic comun cu ea. Din punct de vedere spiritual, eu am rămas dezunit de Europa. Numai lumeşte şi trupeşte, aceasta nu e uniune. Pentru mine este important să-i am pe Sfinţii Părinţi ca far, să pot trăi mai departe.
- Aţi pus problema cât de cât optimist, dar masa mare de oameni a României se află în pericol. La urma urmei nu ne interesează cum gândesc catolicii, facă ale lor la ei. Dar în momentul în care periclitează credinţa noastră trebuie să devenim atenţi, îngrijoraţi şi chiar să-i respingem pe ei şi pe slujitorii lor aflaţi între noi. La fel e şi cu ecumenismul pe care îl practică ei şi cu regulile pe care le au. Dar atunci când încep să ni le impună nouă, lucrurile se schimbă radical, fiindcă ne periclitează libertatea şi mântuirea.
- Dumnezeu respectă libertatea omului cu sfinţenie. În centrul creştinismului se află misterul libertăţii. Hristos spune: „Iată, stau la uşă şi bat! De va deschide cineva, voi intra şi voi cina cu el şi el cu Mine”. El respectă libertatea, de aceea e Dumnezeu. Adeziunea mea la bine sau la rău e legea morală. Dacă fac un bine forţat, acela nu-mi aparţine. Dacă fac un păcat forţat de cineva, iar nu-mi aparţine. Dacă omul este liber, atunci este el însuşi. Forţarea să faci ceva împotriva voinţei tale este dictatură şi dictatura nu are niciodată viitor, fiindcă nu are legătură cu Dumnezeu, nici cu libertatea.
E adevărat, dar oamenii sunt tare legaţi de stomac, de câştigurile materiale care pot deveni motive pentru a intra în biserici sincretiste, ecumeniste, noi religii… E posibil, din cauza asta, să-şi piardă mântuirea?
- Cei care, pentru stomac, trec la secte, n-au cunoscut niciodată pe Dumnezeu. Poate s-au manifestat „creştineşte” în virtutea obiceiurilor, dar n-au gustat niciodată din fericire. Un om care gustă din adevărata fericire, dată de cunoaşterea lui Dumnezeu, are reper de întoarcere. Cel care n-a gustat, nu are repere şi, pentru un pumn de dolari, se dă pe mâna străinilor de Hristos. Dumnezeu îngăduie acum o cernere, se scutură zgura de pe chipul Ortodoxiei. Trebuie să se vadă care mai sunt oamenii Lui. Şi pe vremea Sfântului Ilie, deşi apostazia era generală, a anunţat că mai sunt şapte mii care nu şi-au plecat genunchii lui Baal. Trebuie să se ştie şi acum creştinii care nu şi-au plecat genunchii lui Baal al acestor vremuri. Şi la noi poate sunt şapte mii, şi sunt. Dumnezeu, prin cei mai neînţelepţi, o să-i răstoarne pe cei înţelepţi. Dar, totuşi, noi suntem îngrijoraţi, pentru că unii slujitori din Biserică au ajuns să pactizeze cu vrăjmaşii Bisericii şi ai lui Hristos. O să fie sminteli foarte multe, că acesta este timpul smintelilor. Preotul primeşte întreit mandat, să predice, să sfinţească şi să conducă, iar el face altceva şi se expune la o judecată înfricoşătoare. Ce-am făcut eu cu acest întreit mandat? M-am predicat pe mine, am predicat Evanghelia sau erezii? Am dus oamenii la erezie şi la iad? Apoi, e înfricoşător ce mi se va întâmpla mie! Acum preoţii ies din facultăţi cu o credinţă voalată, că aşa îi formează profesorii, şi devin numai nişte funcţionari în parohie. Ce-o să fie cu bieţii creştini care au sau vor avea asemenea păstori? E un motiv de mare îngrijorare duhovnicească. Eu înţeleg Ortodoxia ca o curgere continuă de har de la Hristos şi această curgere de har vine prin oameni sfinţi, precum a fost Părintele Paisie Aghioritul care nu era un erudit, un şcolit în cele teologice, dar un mare rugător, un vizionar, un sfânt respectat de poporul grec şi de celelalte popoare ortodoxe. Ce e Ortodoxia? Viaţa vie a Bisericii! Şi ce este viu în Biserică? Harul care curge de la Dumnezeu. Ce sunt Sfintele Moaşte? Canale ale Duhului Sfânt. Poate să fie un creştin foarte simplu de la ţară şi harul să curgă prin el şi prin acesta să lucreze Dumnezeu şi să răstoarne toate rătăcirile aşa zişilor înţelepţi ai acestei lumi.
- Oare nu suntem capabili să ne trezim decât în situaţii limită? Ţin minte că unii oameni simpli din Ardeal, când au fost forţaţi la unirea cu Roma, au devenit mărturisitori şi martiri, nerenunţând cu nici un chip la Ortodoxie.
- Ardelenii noştri ortodocşi, în timpul uniaţiei, au fost treziţi de sârbi. Visarion Serai a luat o cruce mare în mână şi a mers prin toate satele ardelene, a rostit câteva vorbe simple şi i-a întors pe români de la uniaţie. Ilie Orest, Sava Brancovici, Elena Rareş, Baba Novac, Sfântul Nicodim de la Tismana, au fost sârbi, dar au reprezentat pentru noi, prin excelenţă, creştinii mărturisitori. De aceea Occidentul i-a şi lovit de mai multe ori în istorie. Biserica Ortodoxă Sârbă de astăzi ar trebui luată ca model. Dacă l-au canonizat pe Sfântul Iustin Popovici, au fost foarte serioşi. Bisericile ortodoxe slave, cea americană şi unele occidentale, desigur, mă refer la cele ortodoxe, l-au acceptat ca sfânt. Oare de ce Biserica Ortodoxă Română nu-l acceptă? Pentru că a scris împotriva ecumenismului? Apoi, el a scris adevărul. El a fost cel mai mare teolog al secolului XX, alături de Părintele Dumitru Stăniloae. Ce a scris Părintele Stăniloae în extensie, a scris şi Părintele Iustin, dar sintetic. Sunt ca doi fraţi în teologie. Am aflat de la nişte catolici, într-o oarecare împrejurare, că Papa Ioan Paul II, într-un moment de destindere, a fost întrebat de apropiaţii săi dacă nu se teme de nimic pe pământ. El ar fi răspuns: „Mă tem de Dumnezeu, că i-am luat locul. Şi mă tem de doi oameni de pe pământ care au ştiut să spună adevărul despre mine: Iustin Popovici de la sârbi şi Dumitru Stăniloae din România”. Vorba asta circulă frecvent între catolici. Într-o revistă catolică americană am găsit relatări cum acest papă, Ioan Paul II, a fost în vizită la pieile roşii prin America latină, i-au pus pene în cap, l-au uns cu o făină roşie pe faţă şi a participat la ritualurile lor păgâne, animiste, după care a slujit mesa pe un altar păgân, afirmând el însuşi că a făcut o mesă animistă. La fel a procedat la eschimoşi, la popoarele orientale, peste tot. În acest caz ne punem întrebarea: ce mai este catolicismul acesta cu care unii vor să se unească? Înfricoşător!
- E ca şi cum, în mintea lui imperială, a vrut să le demonstreze tuturor, şamani, animişti, taoişti, yoghini, budişti etc., etc. faptul că religia catolică este un sincretism al tuturor mişcărilor spirituale, că aceasta e religia mondială de care au nevoie toţi, una globală şi globalizatoare.
- Da. O ciorbă gustoasă! Pare că problema globalizării e rezolvată cu toate popoarele, mai rămân ortodocşii şi musulmanii, mai greu de înduplecat. Pe arabi îi „rezolvă” cu bombe, iar pe noi - cu bani. Prin tot felul de programe se pompează bani mulţi şi vor veni tot mai mulţi bani prin care ţintesc să vestejească ascetismul ortodocşilor. Din catolicism, posturile au fost scoase de mult. Fără asceză nu te poţi apropia de Dumnezeu. Fără post, trupul conduce sufletul. Şi noi am intrat acum într-o împărăţie cu totul terestră, în care nu mai există Dumnezeu, nici suflet, nici viaţă veşnică, nici preocupări pentru aceasta. De aceea am formulat aceste gânduri ca un fel de avertizare pentru românii noştri ortodocşi.
RSS 2.0